De unde a stiut constiinta?

Am simtit ca trebuie sa ies.

Oriunde.

Uneori constiinta ne insufla cate ceva care la moment pare irational si inexplicabil. Si totusi daca o ascultam, peste un timp intelegem ca acel glas din capul nostru, avea dreptate.

Mi-am adus aminte ca nu departe de noi este o scoala de calarie si daca tot nu stiam incotro s-o apuc, am hotarat sa merg acolo, sa admir caii din departare.

Din pacate sau din fericire, n-am vazut decat doi cai care mancau fan. M-am gandit ca degeaba am venit si ca sa nu-mi pierd timpul in zadar, am pornit inapoi spre casa.

Trecand cu masina pe langa o margine de padure, am zarit pe un lan verde cateva jivine care semanau cu niste caprioare.

M-am intors pe loc si-am tras pe dreapta. Nu-mi venea sa cred. Erau intradevar niste caprioare…si nu una sau doua…ci noua. N-am vazut niciodata atat de multe la un loc. Am fost cuprinsa de o bucurie copilareasca cum demult n-am mai simtit. Cu toate ca eram departe de ele, m-au observat deodata ce-am iesit din masina. Nu s-au speriat, din contra. S-au intors toate spre mine si m-au privit lung. Apoi si-au schimbat locul mai aproape de padure si-au continuat sa pasca. Una din ele continua sa ma priveasca. La un moment dat, am vazut ca se indreapta spre mine. Eram atat de curioasa sa vad cat de aproape va veni, dar dintr-odata s-a auzit un sunet puternic, dupa care au fugit toate in padure. Iar eu am urcat in masina cu zambetul pana la urechi si cu sufletul plin de bucurie.

De unde a stiut constiinta ca voi intalni acele caprioare!?

BME_6932BME_6957BME_6961BME_6967

Elena BM

 

Anunțuri