Dorul mamei

Tu știi,
mai bine ca oricine,
ce’nseamnă dorul.
Mai bine ai ști
cum să-l alungi,
să-i pui zăvorul.
Să nu îl lași
să intre ‘n suflet.
Căci dacă l-ai primit,
nu-l mai alungi decât
c-un bocet.
Iar uneori,
se încăpăținează
și nu mai vrea să plece.
Înnoptează.
Și stai cu el
pâna se face dimineată.
Plângându-ți
propria ta viață.

Azi ,dorule,
să nu te duci la mama.
A obosit de-atâta plâns,
…sărmana!
În schimb, te chem
sa vii la mine,
ca să mai stau și eu
cu tine!

Azi ,mi-a bătut în ușă dorul !
Voi sta cu el pân’ dimineată.
Pentru ca mama mea, sărmana,
să doarmă azi în siguranță .

P.S.

Mi-a fost putin frica sa-i recit poezia mamei, dar dupa un timp oarecare, am prins la curaj si am facuto! Mama a ramas cu ochii in lacrimi…..dar multumita !!! Misiune indeplinita 🙂

Elena BM