Suntem cu totii oameni!!!

DSC_0363-copy-1Suntem cu totii oameni !

La prima vedere nu ne deosebim mult unul de altul, dar in spatele fiecaruia din noi este o cruce nevazuta, greutatea careia o stie doar cel ce o duce.

La mama in sat este un barbat. E singur, nu are femeie si nici copii. Il tin minte inca de mica. De fiecare data cand se imbata, se apuca de batut drumurile de unul singur si canta cat il tinea gura, de il auzea toata mahala. Pe atunci mi se parea amuzant comportamentul sau. Acum nu. Si inteleg de ce…

Discutam intr-o zi cu mama si la un moment dat, pomenise ceva de el. De atata timp nu am fost acasa ,ca am si uitat de existenta lui. Fiind curioasa, am intrebat-o …..”- Ce mai face? Cum o mai duce?”

Din vorba in vorba, a ajuns sa imi povesteasca cate ceva despre viata lui.

De tanar a fost trimis sa faca armata in Afganistan. Echipa din care facea parte, pazea o baza de armament. Fiind in desert, o data la cateva zile, venea o caravana sa le aduca provizii de alimente. In acea zi ,era randul lui si a altor cativa baieti sa aduca mancarea. Cand sau intors inapoi la baza , au gasit restul soldatilor ucisi.

Imi este greu sa-mi inchipui acest tablou. Cred ca doar in filme am vazut asa ceva.

Cei ramasi vii, impreuna cu el, au cazut la pamant si au inceput a se ruga. La un moment dat , cainele de care el avea grija si il hranea mereu, a inceput sa il traga insistent de haina. Acesta s-a sculat si l-a urmat. Cainele l-a dus intr-un loc ferit iar acolo a aparut de undeva o cobra. Barbatul povestea ca sarpele se incolacise pe el. De frica, a incremenit . Nustie ce s-a intimplat dupa asta, nustie cat timp trecuse, dar cand si-a revenit, sarpele nu mai era acolo. S-a intors inapoi la baza si mare i-a fost mirarea cand i-a vazut si pe ceilalti  baieti morti. Acea intimplare l-a traumat atat de mult incat si-a iesit din minti. Nustie cum a ajuns in Franta, tine minte doar ca s-a trezit intro multime de oameni ce vorbeau cu el intr-o limba straina. Nu stia cine este, cum il cheama si de unde e. A stat acolo in spital, timp de vrio 2 ani, pana a inceput sa isi aduca aminte cate ceva, pana i-au gasit familia din Moldova si doar dupa asta , l-au trimis inapoi acasa. Au trecut multi ani de atunci, dar nici acum nu si-a revenit complet. Are momente cand e lucid, dar uneori are momente cand e mai bine sa il lasi in pace. Mai are si 2 caini rai, care latra si sar la toata lumea, dar pe care el ii iubeste…..pentru ca datorita unui caine, a ramas in viata !!!

Ce soarta !!! Data viitoare cand am sa-l vad, stiu ca il voi privi cu alti ochi !

De multe ori judecam gresit , tragem concluzii fara a sti cu adevarat ce se intimpla in sufletul cuiva si e pacat,….e pacat pentru ca suntem cu totii oameni si chiar daca la prima vedere nu ne deosebim mult unul de altul, dar in spatele fiecaruia din noi este o cruce nevazuta, greutatea careia o stie doar cel ce o duce!!!

Elena BM

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s